| |
|
English Version |
| |
General |
|
| |
 |
|
| |
Leonard Mociulschi |
|
|
Personalitate militara a secolului trecut, Leonard Mociulschi s-a nascut pe plaiurile Sucevei, in anul 1889. Spatiul Moldovei trimite cu gandul la Sfantul Stefan cel Mare, dar si la marele rege polon Sobieski. Trimite cu gandul la mari batalii, la o glorioasa istorie militara, de-a lungul secolelor. Leonard Mociulschi si-a ales cariera militara in 1910, urmand, impreuna cu ceilalti frati ai sai, exemplul nobililor inaintasi. A fost admis la Scoala de Ofiteri de Infanterie pe care avea sa o termine in 1912 cu gradul de sublocotenent. Imediat dupa absolvire a participat la campania Romaniei din Razboiul Balcanic (1913), ajungand la nord de Sofia la momentul semnarii armistitiului. La inceputul Primului Razboi Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi. In perioada 1916-1917, Mociulschi l-a cunoscut pe
Taras Pavlovich Gorobets, capitan in armata tarista, care ducea lupte de aparare in Carpatii Orientali in acea perioada. Leonard Mociulschi s-a imprietenit cu acesta, destinul facand sa se reintalneasca tot pe front cu vechiul sau camarad, in septembrie 1944, la Meziad (in Muntii Apuseni). La sfarsitul Primului Razboi Mondial, remarcandu-se in luptele de la Oituz si Soveja, pentru care a fost decorat atat de Regele Ferdinand cat si de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de capitan. Dupa razboi este ridicat la gradul de maior. A avut aprecieri la superlativ din partea tuturor superiorilor sai ierarhici, inclusiv din partea comandantului Corpului Vanatorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza intr-o nota de raport din anul 1922 ca "un valoros ofiter, de nadejde, inzestrat cu deosebite calitati". In 1932 a fost numit la comanda unui batalion de munte in Sighetul Marmatiei unde a primit gradul de locotenent colonel, pana in anul 1937, cand a fost avansat la rangul de colonel. |
. |
|
Maiorul Mociulschi in mijlocul subordonatilor, in zona cabanei Lutoasa (1926) |
. |
In 1940 Romania se alatura Axei din dorinta de reintregire nationala. Pe Frontul de Est, Mociulschi este desemnat comandant adjunct al Brigazii 1 Mixta Munte. Vanatorii de Munte romani au reusit sa strapunga puternicul ansamblu de fortificatii cunoscut sub denumirea de "Linia Stalin", in 1941. Pentru curajul si vitejia de a-si fi condus personal trupele, prin ploaia de gloante la fortarea Nistrului, Leonard Mociulschi a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, in grad de cavaler. Ocolind Odessa, Armata 3 Romana si Corpul de Munte, caruia ii erau subordonate si trupele lui Mociulschi, au participat la asaltul Crimeei condus de generalul von Manstein. Pe front, Leonard Mociulschi a fost promovat in 1942 la rangul de general de brigada si numit comandant adjunct al Diviziei 4 Vanatori de Munte. Aceasta mare unitate a jucat un rol decisiv in ofensiva din zona Sevastopolului. Generalul Mociulschi, in memoriile sale de razboi, evoca faptele de arme ale unor camarazi, precum capitanul Mezdrea: "era aidoma unui dirijor, dar in ce conditii! La semnele <baghetei> lui intrau pe rand in partitura de foc ori mitraliere ori aruncatoare de 60mm, ori salta un pluton sau toate, ori se inainta grupa cu grupa sau om cu om... El insa nu avea un pupitru de unde sa dirijeze". |
. |
|
Vanatori de munte din Divizia 3 |
| . |
Mai putin cunoscut este faptul ca generalul Mociulschi a dorit si a reusit sa infiinteze chiar si un cinematograf pentru soldatii diviziei sale, soldati de care se preocupa permanent, intelegand totodata importanta celei de a saptea arte pentru moralul trupei. Din 1942, Leonard Mociulschi a fost promovat la comanda Diviziei 3 Munte si i s-a conferit Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Din lunile octombrie 1942 pana in august 1943, Divizia 3 Munte, avandu-l in frunte pe generalul Mociulschi, a desfasurat aprige batalii in peninsula Taman din Caucazul de Vest. Cat priveste populatia civila, grija fata de aceasta a fost in permanenta o prioritate pentru generalul Mociulschi, din Caucaz si pana in Muntii Tatra. Atunci cand generalul Hugo Schwab a dispus inchiderea punctului de hranire din Simferopol, Leonard Mociulschi impreuna cu generalul Ion Dumitrache, au ordonat imediat trimiterea unor cantitati indestulatoare de provizii si astfel au permis functionarea in continuare a punctelor de hranire a populatiei civile, pana la retragerea vanatorilor de munte din zona. Si nu de putine ori acesti doi comandanti ai Armatei Romane au ordonat sa se repare casele si bisericile distruse de razboi; de asemenea, se mai cunoaste ca din vacile pe care nemtii le dadeau diviziei generalului Mociulschi, prin grija sa personala, erau hraniti multi refugiati si oameni napastuiti. Radio Moscova a difuzat chiar un elogiu la adresa generalului Mociulschi, pentru modul in care acesta a ocrotit populatia civila. |
. |
|
Puscas mitralior din Corpul de Munte la tragaciul unui Z.B. calibrul 07, 92 mm |
. |
In cadrul campaniei Anti-Axa il aflam in subordinea Corpului de Munte, comandat de Generalul Ion Dumitrache pana in Octombrie 1944. Infruntand tancurile hitleriste si raidurile Luftwaffe-i de data aceasta, vanatorii de munte ai generalului Leonard Mociulschi "s-au avantat pe un lung si greu drum de lupta, pana in apropiere de Praga", dupa cum mentioneaza insusi comandantul lor, in memoriile sale de razboi. La sud-vest de Oradea, in octombrie 1944 s-a dat cea mai mare batalie intre doua grupari de tancuri (germane si sovietice), aceasta fiind cea mai ampla confruntare de blindate de pe teritoriul Romaniei. Iata cum a ramas intiparita in memoria generalului crancena inclestare la care a participat: "lupta dusa de un numar atat de mare de tancuri mi-a ramas adanc intiparita in minte. De altfel nici vanatorii de munte nu avusesera prilejul sa lupte incadrati de atatea tancuri. Pamantul se cutremura... Vazduhul se incinsese... Uruitul motoarelor iti lua auzul... Era ca o prabusire de nori.. Proiectilele de tot felul incepusera sa cada asupra tancurilor...". Dupa eliberarea Ardealului au urmat luptele din Muntii Bukk (Ungaria), confruntari la capatul carora trupele Axei au fost nevoite sa se retraga din fata trupelor romane. In luptele ce au urmat, mai departe, in Slovacia, victoriile din masivele Javorina i-au adus lui Mociulschi Ordinul Mihai Viteazul cu spade clasa a III-a (modelul acestei inalte decoratii din 1945 fiind acordat unor bravi militari romani, intre care si generalului Ion Dumitrache, comandantul renumitei "Divizii de Cremene" pe Frontul de Rasarit). Nodul orografic Javorina (1044m) domina in ianuarie 1944 sud-estul Slovaciei. Acest varf era puternic fortificat si aparat de trupe din Divizia 8 Vanatori de Munte germana. Ingeniozitatea si capacitatea tactica de a lupta in munti au permis generalului Leonard Mociulschi sa ia o hotarare indrazneata, de a intoarce pe timp de noapte acest varf, cu trupe de comando din Batalionul 22 Vanatori de Munte. In dimineata zilei de 17 februarie 1945, tricolorul romanesc flutura pe cota 1044, actiune infaptuita de locotenentul Alexandru Chisu. |
. |
|
Luptatori din cadrul Diviziei 3 Munte |
. |
Trupe speciale calite in focul celor mai grele lupte, vanatorii de munte ai generalului Mociulschi erau prezenti in cele mai dificile si greu incercate sectoare ale teatrelor de operatiuni militare, fiind mereu la datorie in munti, pe ape, in lupte de strada etc., oriunde situatia frontului o cerea. Despre dramatismul bataliilor si eroismul luptatorilor din Divizia 3 Munte ne putem face o idee tot prin intermediul randurilor din memoriile de razboi ale generalului, referitoare la fortarea raului Hron: "Era o canonada infernala. Si aici, ca si in alte grele si riscante actiuni, dintre cele mai variate ca forma de lupta, s-a oferit sa treaca primul cu plutonul sau sergentul Dumitru Popescu. Ca un spargator de gheata, plutonul lui Popescu vaslea cu forta in fruntea companiei. Zeci de proiectile ridicau vartejuri de apa in jurul ambarcatiunilor. Gloantele le sunau pe la urechi, iar ei, oamenii lui Popescu, se opinteau si lopatau, in timp ce restul de pe ambarcatiuni trageau cu pustile mitraliere si mitralierele, desi curentul raului ii inclinau si ii saltau, cand pe o parte, cand pe alta." Alaturi de atasamentul fata de vanatorii sai de munte, generalul Mociulschi era legat si de micii prieteni necuvantatori ai omului. Iata cum este consemnat aportul acestor necuvantatoare in memoriile sale de razboi publicate: "siruri nesfarsite de cai de munte (hutuli) se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca niste ponei, bine legati, cu parul mare ce le acoperea si ochii. Pe ei erau asezate samarele. Pe samare se echilibrau marmitele cu mancare si lazile cu munitie, in special munitie de aruncatoare. Ma uitam cu multa duiosie la acesti caluti. Si ei erau niste <eroi>. In fiecare seara, indiferent daca ploua sau ningea, ca lupta era in toi, ei porneau pe cararile de munte, unde luptau vanatorii, aducandu-le cele necesare. Si chiar daca se intampla ca soldatul insotitor sa cada, lovit de vreun glont ratacit sau schija de obuz, calutul, acest prieten apropiat al ostasului, se prezenta singur in linia intai cu samarele incarcate cu cele necesare luptatorilor." |
. |
|
Calul, unul dintre cei mai de nadejde tovarasi ai vanatorului de munte |
| . |
Sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial l-a gasit la comanda Corpului de Munte. Dar bucuria adusa de terminarea razboiului si de victoria asupra fascismului a fost de scurta durata. In urma dramaticelor evenimente care aveau loc in tara la acea vreme, generalul a fost arestat pe baza unor acuzatii care s-au dovedit nefondate, invinuit ca ar fi "criminal" si "dusman al poporului". In urma procesului care a urmat, Tribunalul Poporului nu l-a putut gasi vinovat si astfel generalul a fost achitat de orice penalitate pentru faptele prevazute de art. 2. litera d. din Legea Nr.312/1945, pentru care fusese invinuit. Dar prigoana generalului nu s-a oprit aici, acesta fiind acuzat din nou, ca "element reactionar si ostil R.P.R.", "pentru conduita contrara regimului democrat" etc. Dupa 40 de ani in serviciul natiunii romane, generalul Mociulschi a dezbracat mantaua terfelita in transeele celor doua razboaie mondiale la care a luat parte, pentru a imbraca zeghea de detinut. A fost detinut, anchetat si supus unui regim de exterminare fizica si morala (inclusiv prin munca silnica la Canalul Dunare-Marea Neagra), pana in toamna anului 1955, cand, in urma Deciziei nr. 2496/1955 a Tribunalului Capitalei, a fost eliberat. Nu s-a bucurat insa de prea multa libertate nici in perioada imediat urmatoare, avand domiciliul fortat la Blaj. Doar schimbarea contextului politic international, din anii '60, va determina o turnura neasteptata in favoarea sa. In primavara anului 1966 a avut loc vizita oficiala in Romania a generalului Charles de Gaulle, Presedintele Frantei, despre care se spune ca il aprecia pe bravul general roman decorat cu "Croix de Guerre", precum si ca s-ar fi interesat de soarta acestuia. Cert este ca Mociulschi a fost reabilitat in aceasta perioada, primind inapoi uniforma militara; i s-au acordat unele medalii ("A 25-a Aniversare a Eliberarii Patriei", "Virtutea Militara" clasa I etc.), memorile sale de razboi au cunoscut lumina tiparului (cu cenzura de rigoare), dar i s-a refuzat acordarea unei pensii pentru merite deosebite si nu i s-a rambursat nici pensia cuvenita pentru perioada in care a fost tinut abuziv in detentie (1948-1955). Generalul Mociulschi a incetat din viata la data de 15 aprilie 1979, avand 90 de ani impliniti, si a fost incinerat conform ultimei sale dorinte. Cenusa sa a fost imprastiata de cercetasii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpatilor. Anul 2007, anul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a fost si anul acordarii denumirii onorifice "General Leonard Mociulschi" Batalionului 21 Vanatori de Munte al Armatei Romane. Aici trebuie mentionat faptul ca aceasta unitate de elita din cadrul Fortelor Terestre Romane a participat si participa in importante misiuni internationale ale Armatei Romane. In cadrul ceremonialului militar de la Batalionul 21 V.M. "General Leonard Mociulschi", seful Statului Major al Fortelor Terestre a trecut in revista trupele de vanatori de munte. La festivitate au mai participat reprezentanti ai Ministerului Apararii si ai administratiei publice locale, fostul sef al statului din perioada celei de a doua conflagratii mondiale, regretatul Rege Mihai I si, nu in ultimul rand, veterani de razboi si cadre in rezerva sau retragere din Corpul Vanatorilor de Munte. Cu acest prilej a fost instituit Trofeul "General Leonard Mociulschi" in memoria marelui disparut, un premiu de excelenta pro virtutis militaris. Primul trofeu a fost inmanat colonelului (r) Gheorghe Suman, atat
pentru activitatea sa literara concretizata in zecile de lucrari de istorie militara publicate - un valoros act national de cultura circumscris patrimoniului valoric european - cat si pentru reprezentarea cu inalt profesionalism a institutiei militare in relatiile internationale. Asa cum spunea odinioara marele general roman Marcus Valerius Messalla, "faptele marete ale Omului se propaga in eternitate". Astazi mai multe strazi si statui amintesc de numele generalului. |
| . |
|
|
www.general.mociulschi.ro
Site educativ, apolitic si nonprofit, dedicat generalului de divizie Leonard Mociulschi (1889-1979) |
|
|
|
